Peste 16 zile voi pleca la universitate. Mi se pare un moment atat de confuz incat nici nu stiu despre ce sa scriu...





Those were the days

Super-planul meu post-bac

Zilele astea am din ce in ce mai putin timp, cu teze, atestat, competente (nu reusesc sa le vad rostul), curs festiv si my personal favourite, banchetul. Si tot vazand ca toate astea imi ocupa tot timpul, m-am hotarat ca dupa bac sa fac o multime de lucruri,din pura placere.

1. Sa citesc. Mi-a cazut pe maini "Calomnii mitologice" de O. Paler. GE-NI-AL!!!

2. Sa vad un serial, doua, trei...fara numar ca dupa bac.

3. Sa stau, si sa mai stau putin, sa ma trezesc dimineata ca sa stau, sa ies din casa fara sa vad profesori, sa am camera libera once again, fara carti, manuale variante sau romane in jur.

4. Sa ies. Mereu, oriunde, oricum.

5. Sa merg la mare, ça va sans dire.

Si...cam atat.

Taximetristii si violenta

Cumva mahalaua i-a cuprins pe toti. Taximetristii devin violenti daca ii rogi sa te ajute cu bagajul, si sar la bataie. Regretul meu este ca de dimineata ma trezisem senina, bucuroasa, si acum o primata cu carnet de sofer mi-a stricat ziua. Cette putain!

5 locuri pe care vreau sa le vizitez

1. Insulele Phi Phi. De cand am vazut filmul The Beach, cu Leonardo di Caprio m-am indragostit de locurile acelea. Din pacate, sunt cam indepartate, si nu prea frecventate de romanii nostri.

2. New York-ul. Ce sa mai? Cu totii vrem sa traim putin the american dream, si nici eu nu fac exceptie.

3. Irlanda. Ma fascineaza nuanta aceea de verde, tipic irlandeza.

4. Maldivele. Sa stau la soare, sa ma rasfat cu bauturi fine... nous revons tous.

5. Moscova. Vodka si blanuri. And that says it all.

Les vacances

Pentru ca nu sunt in criza de timp cu materia pentru marele examen, pentru ca e vacanta si pentru ca e primavara, imi voi petrece vacanta facand ce vreau, evitand caietele de pregatire si uitand complet de examen.
Azi, prima zi de vacanta, am inceput-o cu dreptul. Am dormit mult (desi initial la 8 jumatate ma trezisem, m-am convins sa adorm din nou), am pierdut 3 ore in fata calculatorului, facand nimic (and God,it feels so good), si acum ma voi uita la un film pe care vroiam sa-l vad de mult. A12a ne face sa apreciem cu adevarat momentele de destindere.

Din variantele la romana

„Am sentimentul de a fi ratat ceva esenţial ori de câte ori n-am mers până la
capătul situaţiilor care păreau gata să mă trântească la pământ”. (Livius Ciocârlie, Paradisul derizoriu )

Vreau TOT

Fara lipsuri, fara compromisuri, fara greseli, fara omiteri. Daca mi se spune nu, nu ma pot abtine sa nu fac invers, si pana la urma conteaza sa faci ce crezi, ce simti si nu ceea ce trebuie sau ce ti se spune... "Da-mi ciocolata intreaga, nu doar o bucatica...ori totul ori nimic."
Si totusi, orasul asta mic, prafuit si trist inhiba orice sclipire de entuziasm ce ar putea aparea...sau poate alta este cauza. Au fost vremuri frumoase, superbe, *orice adjectiv cu conotatie pozitiva la superlativ*, si vor mai fi dar pana atunci iminenta responsabilitatii ma priveste drept in fata si-mi ranjeste ironic. Da, sunt nostalgica vis-a-vis de lunile trecute, anii trecuti...Acum am trecut la optimism, va fi totul ca inainte, chiar mai frumos. Orasul mare, luminile felinarelor, metrou, strazile largi. Ma tem si totusi vreau sa iau viitorul de guler si sa-i zic "Mergem?"
In micile noastre universuri ni se pare ca suntem personaje principale...in fapt, suntem la fel, iar absurdul ne face sa exploatam superficialitatea.

Super oferta!

Esti a12a? Simti cum se apropie examenul de bacalaureat si te temi ca nu vei apuca sa recapitulezi toata materia? Nu-ti mai fa griji pentru proba de limba si literatura romana! Colegiul National "X" iti ofera solutia!! Gratie cursurilor noastre intensive, vei putea parcurge in doar o ora opere complexe pe care alti elevi le studiaza timp de o saptamana sau mai mult! Astfel, romanele greoaie din programa pentru bac vor deveni limpezi si clare ca o rubrica de ziar!!
Oferta limitata! Cursurile au inceput astazi, cand s-au studiat "Baltagul" si "Enigma Otiliei". Va asteptam zilele urmatoare pentru studiul romanelor "Ion", "Ultima noapte de dragoste..." si "Morometii". Toate acestea in contextul prestigiului cu care Colegiul National "X" ne-a obisnuit!

Ana Blandiana - Cuplu

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Mare mare provocare

Sa vedem daca ma voi plictisi intr-atat incat sa fac chestia asta. (adaptata la blog)
Si e si 1 aprilie!!!

Zilele astea

Merg pe principiile:

1. e soare, hai afara!
2. nu fac pregatire, hai sa vad un film.
3. mai e pana la bac, no need to stress.
4. pana la vacanta de paste nu fac nimic!
5. si ce daca?
6. daca e sa se intample, se va intampla oricum.
7. WEEKEND!!!
8. cah, ii urasc pe toti care n-au bacul anul asta.

As putea sugruma, rupe, sfasia, distruge, dezmembra, dezintegra, nimici, devasta, prapadi, desfiinta, lichida, nenoroci, masacra, zdrobi, sfarama, sparte, spulbera orice...si apoi imi trece.

In cautarea clatitelor ideale.

Pentru ca le ador, pentru ca nu stiu sa gatesc si pentru ca sunt overly-critical, va voi povesti ce astept eu de la clatite. Cele doua conditii necesare sunt sa fie pufoase (nu vorbesc de american pancakes) si sa aiba multa ciocolata/finetii/crema de cacao. Pana in momentul de fata am mancat o singura data clatite de acest fel, dar nu voi spune unde pentru ca am adoptat o atitudine de boicot vis-a-vis de acel pub.
Ultima experienta in care figura centrala erau clatitele s-a desfasurat cam asa:

- Si o portie de clatite, va rog. Sa fie pufoase si cu multa ciocolata.
- Ciocolata au exact cat le trebuie. (cata infatuare)Pufoase?
- Da. Nu clatite d`alea americane, dar sa fie pufoase.
- Ah, da, sa nu fie transparente.
- Exact.

Cand am vazut cu ce siguranta vorbea chelnerul despre clatitele acestea mi-am zis, Doamne, ce clatite geniale trebuie sa fie.
Dar, realitatea m`a izbit din nou. Dupa cateva minute, vin clatitele. Si ca sa vezi, erau trasparente (as fi putut conduce cu o clatita d`aia pe ochi) dar cu o gramada de ciocolata (aleluia!).

In alta ordine de idei, soarta este cruda pentru aceasta fata care vrea clatite pufoase si cu multa ciocolata. Pana atunci, poate stie vreunul din voi unde pot gasi clatite cat mai pe gustul meu.

Da da da!!!

Plec din oras! Abia astept sa mai ies din rutina asta care ma sufoca din ce in ce mai mult. Scoala, pregatire, invatat, film, somn, si tot asa 5 zile pe saptamana. In sfarsit imi iau o pauza mai mult decat meritata si timp de 2 zile nu voi face nimic! (bine, poate voi mai citi putin din Morometii) Desi vremea in Vatra Dornei se anunta a fi rece si ploioasa je m`en fou total!
Culmea este ca de vreo 2 zile am inceput sa nu mai dau randament. Am amanat eseuri, variante, carti pentru ca sunt atat de entuziasmata ca nu mai am rabdare sa fac nimic si cred ca amanatul in acest caz este atitudinea potrivita.

Hey ho, let`s go!

Despre Facebook.

Traim pentru asta. Avem o alta identitate pe facebook si nu ne simtim intimitatea amenintata de acesta. Am observat anumite chestii care mi se par bolnave, chiar daca suntem in secolul al XXI-lea si se presupune ca tehnologia isi poate face loc in toate ungherele vietii private.

Fenomenul numarul 1.

Ai adaugat pe cineva in lista de prieteni de pe facebook si cu prima ocazie cu care o/il intalnesti pe strada te uiti lung, iti amintesti numele, varsta, gusturile in materie de muzica si mai ales the relationship status. Atunci iti dai coate cu prietenii si le impartasesti toate detaliile despre persoana respectiva.

Fenomenul numarul 2.

Abordezi pe cineva astfel: "Popescu Dana?"(numele sunt pur fictive), la care ti se raspunde "Da, de unde stii cum ma cheama?" "De pe facebook". In situatia asta arati ca un internet-freak, care acorda mai multa atentie vietii virtuale a altcuiva in loc sa faca ceva pentru a-si face un grup de prieteni. La naiba, Aristotel zicea ca suntem fiinte sociale si nu obsedati de internet, faceti ceva in sensul asta!

Fenomenul numarul 3.

Stii cand este ziua de nastere a cuiva gratie facebookului. Mi se pare totusi dragut sa-i urez omului la multi ani face to face, in loc sa faci ce face toata lumea, adica sa arunci un "la multi ani" sec.

Da, am si eu cont pe facebook si da, uneori ma comport ca o obsedata si ultimul lucru pe care il fac inainte de a ma culca este sa verific notificarile, dar cu toate acestea, nu am ajuns ca cei care traiesc pentru facebook. Life is to be lived, not commented on.

Scurt-metraj. Part two.

Amuzant si dragut.

O zi buna

Care este motivul pentru care ma simt atat de bine azi? Poate e din cauza vremii, din cauza ca stiu ca in weekend scap din Bacaul asta infect, sau poate pur si simplu am revenit la normal, mi-am regasit ideile de mult abandonate. Se anunta a fi o zi ingrozitoare la scoala dar a fost foarte chill, aveam o pofta nebuna sa mananc de la kfc and I did, am pregatire la romana intr-o ora si mizez pe improvizatie si restul serii il am pentru mine, si pot pierde timpul intr-un mare stil. Oricum ar fi, azi simt ca totul merge super.
O idee mi-a intrat in cap acum cateva saptamani, cand am vazut un domn conducand o masina super scumpa, imbracat la costum si care parea totusi atat de trist. Stiu desigur ca banii nu aduc fericirea, dar realitatea m-a lovit din plin in acea zi, cand mi-am dat seama ca orice as face, voi fi mereu nemultumita de ceva, la fel ca toti ceilalti. Si ieri mi-am propus sa las balta maruntisurile care imi trezesc sentimente neplacute, sa ma bucur de soare, viata, prieteni, tinerete si himerele adolescentine (qui m`en restent) pentru ca zilele acestea nu se vor mai intoarce niciodata.

Intre Verlaine si Baudelaire

Desi am evitat mereu sa imi vars frustrarile (cam mult spus frustrari) pe blog, astazi nu ma pot abtine sa nu impartasesc cuiva o mare nemultumire. Dar, ca sa mentinem o nota optimista si oarecum detasata vis-a-vis de chestiune, voi relata faptele incercand sa ma implic cat mai putin.
Asadar, marele fapt ce nu poate trece neconsemnat pe blogul acesta lasat in paragina este o anumita ora, tinuta de un anumit profesor, despre al carui comportament pot spune ca este cel putin bizar. In ce sens? Acest domn pare sa fie intr-o durere permanenta provocata de sexul feminin, pentru ca altfel nu imi pot explica comentariile vulgare si pe alocuri rautacioase pe care le face intr-o clasa cu majoritate feminina. Recunosc, in clasa a12a e greu sa fii atent la toate orele, unele materii sunt suficient de neimportante ca sa mai faci variante la romana, sa citesti la biologie (:>) sau pur si simplu ca sa meditezi asupra cursului pe care il urmeaza viata ta. Cu toate acestea, nu vad justificarea folosirii unor verbe ca "a rage" in loc de "a tipa", sau a unor apelative precum "magar cosmic" (astazi am si aflat semnificatia acestei figuri de stil; se refera la nepasarea si nesimtirea unui magar ale carui urechi ajung la cer. Weird enough!). Tin sa mentionez ca am scapat si n-am fost tinta unor asemenea cuvinte, dar spiritul meu justitiar ma impiedica sa nu scriu chestiile astea.
Pe langa aceste cuvinte "admirative", la ora de... se face si distinctia intre femei si barbati intr-un mod neobisnuit, si anume referitor la procesul de imbatranire al celor doua sexe. Barbatii devin colosali iar femeile babe nenorocite si urate, carora "nici vantul nu le mai ridica fusta" (amuzanta imagine oricum). Da bine. Fara sa fac discriminare, am intalnit si barbati batrani morocanosi, rautaciosi si mai rau, perversi, trasaturi care pentru mine nu echivaleaza cu viziunea unei persoane colosale.
Dar inteleg fiecare are o imagine distorsionata despre sine, asa ca il voi lasa pe domnul pedagog cu maretia sa, si eu imi voi pleca capul bucuroasa de ultimii ani in care fusta mea inca face senzatie.

Ganduri de la 9:30

Ieri, in timpul orei de religie cred, nu am putut sa nu aud cantecul unor pasari pe geam si atunci mi-am dat seama: primavara a venit de-a binelea! Da, suntem mai bine-dispusi, nu avem stare sa stam in casa, ne zicem ca mai e pana la bac so no need to stress yet, si simtim tot mai mult apropierea verii. Mie primavara imi da elan.